În acest an, Dumnezeu a dat rod bogat pe toată Valea Ampoiului: porumbul e mai mare de un leat de om, pomii gem sub greutatea fructelor, iar prin grădini legume de poveste aşteaptă cu nerăbdare îmbrăţişarea gospodinelor, cu promisiunea unui loc călduţ pentru la iarnă, în cămară.

Parcă s-au mai îmbunat şi baierile cerului, tot spre bunăstarea oamenilor: n-au fost inundaţii catastrofale, nu a fost nici iarnă grea. La intrarea în toamnă, în preajma culegerii roadelor, peste gospodarii de pe Valea Ampoiului, s-a abătut alt blestem: turme de porci mistreţi (localnicii vorbesc de ordinul zecilor) au luat cu asalt culturile de porumb şi le tăvălesc fără milă în picioare. Nu le mai stau în cale nici gardurile înalte cât un om, nici cele din lemn şi nici cele metalice, nici măcar gardurile electrificate.

Nicolae Ampoiţan din Tăuţ – Meteş a făcut de pază ieri noapte pe hotar, pentru a goni porcii mistreţi de pe cultura lui de porumb, sau măcar atât cât a mai rămas din ea. “S-a întunecat mai rău că venea ploaie şi numai ce am văzut că mi se întoarce câinele schelălăind şi se vâră sub pătură. Când dau să mă ridic în picioare, am văzut că sunt înconjurat de o turmă de porci mistreţi care se îmboldeau, guiţau şi grohăiau. Am numărat vreo 20. Am sunat un vecin să vină să mă ajute”, a povestit Nicolae Ampoiţan.

Marina Sânzâiană, din Tăuţ, la cei 74 de ani ai săi încă se mai poartă şi chiar lucrează pe hotar. Are loc în “Lunca de sus” unde a cultivat porumb, pentru porci şi alte animale pe care le creşte în bătătură. “Nu mai am nimic acum, l-au tăvălit tot, de zici că au fost cai acolo, nu porci mistreţi. Ba chiar şi câinele mi l-au rupt de un picior, că s-a pus cu un mistreţ înfuriat” povesteşte femeia.

Valeria Giura are cultivat porumbul în zona “Între iazuri”. Trage speranţă că totuşi de pe ce a cultivat şi a trudit toată vara la prăşit mai poate recolta ceva pentru că săptămânile trecute i-a sosit şi a montat deja…. gardul electric (!) pentru protejarea porumbului. Între timp, cam 20 la sută din recoltă i-a fost călcată în picioare. “Încărcăm bateria şi pornim curentul în fiecare noapte. Dar dacă vântul sau mistreţii doboară o creangă pe gard, acesta se scurtcircuitează şi curentul se întrerupe iar animalele pot da năvală liniştite, povesteşte îngrijorată femeia.

Vasile Drăgoi, de 69 de ani, are teren cultivat cu porumb în “Şesu Luncii”. Sau, mai bine zis, avea. Pentru că a fost obligat să recolteze porumbul aproape verde, sau ce a mai rămas din el. Dacă mai aştepta, nu-i mai rămânea nici pentru nutreţ la animale. La fel a recoltat şi Ileana Bejan, numa că ea a avut loc cultivat “Între iazuri”. “Să ştiţi că din porumbul pe care i-am lucrat în locul “La Lab” nu mi-a mai rămas decât jumătate în picioare”, ne-a săus cu năduf femeia.

Nicolae Ampoiţan ne-a explicat că mistreţii se bagă pe sub gardurile ţepene, cu şteampii înfundaţi cam 30 de centimetri în pământ şi cu forţa gâtului îi ridică în sus, smulgându-i din pământ. Ca să ajungă la culturile din lunca Ampoiului, mistreţii trec pe lângă casele oamenilor, prin grădini, inclusiv peste linia ferată Alba Iulia – Zlatna. În trecerea repetată şi în viteză peste calea ferată, turmele de mistreţi au antrenat în jos şi piatra concasată din infrastructura căii ferate, pe ştrec.  “Azi mâine scot mistreţii şi linia ferată de pe cale”, comentează localnicii resemnaţi.

Ca după o bătălie a titanilor arată şi holdele Marcelei Bâldea, de 64 de ani, din Tăuţ. “În niciun an nu am mai avut o asemena pagubă ca acum”, constată cu ochii împăienjeniţi femeia.

Aurel Ampoiţan are locul “La Lab” şi ne-a povestit că distrugerea mistreţilor este de cam 80 la sută. “M-am dus cu vaca la păscut, “La Lab”, spre foişor. Erau vreo 20, tineri şi bătrâni, grohăiau şi se împungeau guiţând”,  povesteşte omul.

Şi mai sus, la circa 8 kilometri, la Presaca Ampoiului, dezastrul e în buza drumului naţional 74. Culturile neîngrădite de garduri solide sau de fire electrice sunt toate culcate la pământ. Ca să ajungă la ele, turmele de mistreţi au coborât din pădure, au trecut de casele oamenilor, de linia ferată şi prin albia Ampoiului, ajungând pe partea cu DN 74. Şi aici oamenii ne-au confirmat că i-au văzut şi i-au numărat.

De precizat că paguba făcută de mistreţi nu poate fi recuperată în niciun chip de gospodari, fiecare având parcele mici de teren, ce nu poat fi asigurate legal. Au fost sesizaţi şi vânătorii care vânează pe fondul de vânătoare din pădure, pentru a goni turmele sau pentru a reduce din efective. Oamenii povestesc că a fost împuşcat un mistreţ de 300 de kilograme, vara asta. Iarna, mistreţii sunt hrăniţi de administratorii fondului de vânătoare din zonă. Localnicii cred că turmele au năvălit acum în culturi pentru că au fost învăţaţi cu porumb, iar în pădure nu s-a prea făcut ghinda. Mai nou, proprietarii de culturi de cartofi au descoperit că mistreţii sapă şi după aceştia. În plus, în mod uimitor, se ridică şi pe tulpina pomilor fructiferi, agăţând crengile să mănânce roade – mere, pere.

„Nu vrem altceva decât să vină vânătorii să-i gonească de la noi, că s-au prea înmulţit”, spun oamenii din zonă, cu speranţa că după invazia sălbăticiunilor pădurii le vor rămâne ceva şi lor în bătătură.

[youtube_sc url=”http://youtu.be/7099XbTFDIg”]

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Zlatna Info și pe GOOGLE NEWS