Timp de trei zile şi trei nopţi (albe!), la Zlatna s-a desfăşurat Festivalul Internaţional de Film Etnografic (FIFE), ajuns anul acesta la ediţia a doua. „Nopţi albe”, după cum spuneam, pentru juriu şi pentru public, pentru că filmele aflate în concurs au rulat timp de trei zile, pe stadionul din localitate, până dimineaţa, la ora 4.00.

Şi nimeni nu a „dat bir cu fugiţii”. Mai mult decât atât, manifestarea a fost diversificată cu un program artistic excepţional, la care au participat Orchestra Casei de Cultură „Horea Popescu” din Zlatna, condusă magistral de Nicu Porcar (un virtuoz cum puţini am văzut), căluşarii de la Valea Mică şi Trâmpoiele, Ansamblul de dansuri „Ampellum”, din Zlatna, Ansamblul de dansuri „Mugurelul” din Feneş şi un ansamblu folcloric din Ocna Mureş. De asemenea, au mai fost prezenţi soliştii Marinela Baba, Ovidiu Bibolar, Ionel Brătean, Ioana Clonţa-Palcău, Mihaela Gherman, Roxana Hendrea, Delia Irimie, Aurelian Plăcintă, Paştiu Scrobote şi Florin Mircea Târziu.
Dar să începem cu începutul. Mai întâi, ca la o nuntă de neamuri mari (sau ca la Marea Unire de acum aproape 100 de ani), au pornit de la Muzeul de Locomotive vreo 500 de români în costume populare, din Zlatna şi din localităţile aparţinătoare, în frunte cu vrednicul primar Silviu Ponoran, cu preşedintele juriului ce a deliberat asupra filmelor aflate în concurs, maestrul Dorel Vişan, cărora li s-au alăturat, în prima zi, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, şi senatorul Alexandru Pereş. Alaiul s-a perindat, chiar ca la Marea Unire, cu preoţii în frunte, până la stadionul modern din localitate, unde au avut loc proiecţiile, în aer liber. După cum spuneam, trei zile, până în zori…
Iar pe scenă, mai întâi sub bagheta doamnei cântecului românesc, Corina Chiriac, au urcat pe scenă muguraşii de brad de la Grădiniţa „Peştişorul de aur”, nişte copii minunaţi (coordonaţi de doamna Mariana Ponoran), care mi-au dat dovada vie a faptului că „neamul românesc nu piere”, cât mai sunt copii ca aceştia, dintre care am remarcat-o, în special, pe Ana Maria Moraru, fluturând un steag tricolor mai mare decât ea, o gâgâlice isteaţă pe care am remarcat-o şi a doua zi, la sesiunea de grafică şi la lansările de carte. Pentru că în a doua zi a festivalului au avut loc lansări de carte şi o expoziţie de caricatură magistrală, semnată de Eduard Mattes, un artist israelian de origine română, care a venit special din Israel pentru această manifestare… Gest care, cred eu, este grăitor cu privire la nivelul la care a ajuns festivalul, deşi se află abia la a doua ediţie. Cărţile lansate sunt, şi ele, excepţionale. Mai întâi volumele ilustrate „Dacia preistorică ilustrată” şi „Mandalele dacice” semnate de Mihai I. Grăjdeanu şi Mădălina Corina Diaconu, apoi, dar nu în cele din urmă, volumul excepţional „Mantaua Iancului”, avându-l ca autor pe Valentin Hossu Longin, urmaş al unui memorandist care a avut prilejul, în copilărie, de a sta pe genunchii „soarelui românilor transilvăneni”, Avram Iancu. Un volum excepţional, asupra căruia voi reveni într-o ediţie viitoare…
Dar înainte de a vă dezvălui numele câştigătorilor festivalului de anul acesta, redau numele meşterilor populari, care au onorat cu prezenţa lor festivalul: Lucia Bratu, cu ceramică, de la Alba Iulia, Lucreţia Gordeş, cu costume populare, de la Feneş, Eugenia Croitoru, cu ţesături şi pieptare buciumăneşti, de la Zlatna, Emilia Simina, de la Abrud, cu cânepă împletită, Iosif Trifuţ, meşter confecţioner de opinci, de la Câmpeni şi Lucian Costea, de la Horea, cu sculptură în lemn. Apropo, musai să-l menţionez pe omniprezentul Gheorghe Bolea, un comerciant de rasă pură, cu vinul şi cu fripturile sale de care până şi dacii ar fi mândri. De asemenea, pe doamna Adina, vrednică soţie a vrednicului primar Ponoran, care a fost, vorba aceea, „cumu-i chiperiu”, împreună cu angajatele primăriei, pentru ca oaspeţii sosiţi din ţară şi de peste hotare să simtă ce înseamnă, cu adevărat, ospitalitatea românească. La fel Nicu Clonţa, viceprimarul, care nu a pus geană pe geană timp de trei nopţi, ca şi primarul şi ca şi iniţiatorul (alături de Silviu Ponoran) al festivalului, jurnalistul şi cineastul Gabriel Boholţ.
Iar acum iată premiile: Marele Premiu (cel mai bun film etnografic), „Satul de demult”, regia Dumitru Budrală; Premiul juriului – „Cei de pe urmă”, regia Daniel Lorincz; Premiul publicului – “Până la Rai e cale lungă”, realizatori Constantin Vasilie şi Horia Fleşer; Premiul pentru imagine – „Chiriloaia, minunea verde de lângă Brăila”, producător executiv Radu Tora; Premiul pentru originalitate în promovarea identităţii culturale – „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, regia Toma Enache; Premiul pentru conservarea patrimoniului material – „Portul tradiţional din Cergău”, regia Petruţa Pop; Premiul pentru regie – „Fata din Transilvania”, regizor Sabin Dorohoi; Premiul pentru cea mai bună regie a unui film străin – „Ainu. Cărările memoriei”, regia Marcos Centeno Martin (Japonia/Spania); Premiul pentru cea mai bună idee de scenariu – „Ceva pe cont propriu”, regia Jacek Wajszczak (Polonia); Premiul Institutului Cultural Român, pentru promovarea culturii şi civilizaţiei – „Ulpia Traiana Sarmizegetusa”, regia Răzvan Malciu; Premiul de excelenţă Radio România Internaţional, pentru ilustraţie muzicală: „Drumuri africane”, editor muzical Andrew Aringhe (Africa de Sud); Premiul Uniunii Ziariştilor Profesionişti – „Ce sunt Făşangii?”, autor – Centrul de Cultură „Augustin Bena”. A mai fost acordat un premiu excepţional, al organizatorilor, filmului „Sângeorzul de la Cetea”, în regia lui Ionel Sârbu. Şi pentru a vă convinge că deliberarea a fost făcută de către profesionişti adevăraţi, redau numele membrilor juriului: Dorel Vişan – preşedinte, Nicolae Călin Căliman, Florin Toader, Marian Stere, Horia Barna, Cristi Toporan şi Ioan (Ionuţ) Fulea, membri.
Iar acum conchid, că festivalul de la Zlatna a fost, pentru mine cel puţin, o manifestare de „nopţi albe pentru zile negre”, o manifestare care o să-mi aducă multă vreme aminte că românii se pot cu adevărat deştepta, chiar şi într-un oraş mic cum e Zlatna (care are, totuşi, o existenţă de peste 2.000 de ani!), dacă are cine să-i conducă bine…

Ioan HĂNŢULESCU

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Zlatna Info și pe GOOGLE NEWS