Enigma care învăluia fortificaţia situată la poalele Muntelui Grohaș a fost în sfârşit dezlegată, cercetătorii descoperind că este vorba despre un burgus, un turn de observație fortificat. Fortificația datează din epoca romană, elementele defensive ale construcţiei constând dintr-un val și un șanț.

La poalele Muntelui Grohaș se află urmele unei fortificații de formă rectangulară, pe care localnicii o numesc cetatea de la Mărul Roșu. Situl a fost vizitat în 2013 de Adrian Puiuleț, membru al A.T.E. Trascău Corp din Zlatna, și Dan Anghel, restaurator la Muzeul Național la Unirii din Alba Iulia, concluzia lor fiind că la Grohaș se află un turn de observație din epoca romană, datorită formei pătrate.

În primăvara anului 2017, împreună cu Adrian Puiuleț, Alexandru Achim, referent la Casa de Cultură „Horia Popescu” din Zlatna și preotul din Trâmpoiele, s-a efectuat o mică cercetare de teren la Grohaș. S-a constatat existența unor gropi care interveneau pe fortificație, dar și în interior. Nu au fost observate urme de cărămizi și ceramică. Cu ochiul liber, se putea vedea că valul a fost amenajat din piatră și pământ.

„Dorim să mulțumim Primăriei Orașului Zlatna, Muzeului Național al Unirii, proprietarii terenului în cauză, d-na Borza si d-nul Hendrea, tuturor voluntarilor și persoanelor implicate în proiect!”, transmit reprezentanții Trascău Corp, prin Adrian Puiuleț.

Datorită dimensiunilor valului, fortificația de la Grohaș este spectaculoasă, fiind poziționată pe un loc cu bună vizibilitate spre văile din jur. Intenția autorităților locale de a include acest obiectiv în circuitul turistic s-a lovit de problema datării lui. La solicitarea A.T.E. Trascău Corp din Zlatna, s-a cerut și obținut de la Ministerul Culturii și Identității Naționale autorizația de diagnostic arheologic pentru zona Grohaș. Obiectivele cercetării au fost: (1) datarea fortificației; (2) tipul fortificației și elementele defensive; și (3) evaluarea potențialului arheologic al Muntelui Grohaș.

O secțiune de 22/2 m a fost deschisă pe latura de SE a fortificației, fiind orientată NV-SE. Amplasarea secțiunii spre colțul de E a depins foarte mult de intervențiile ulterioare (gropi care perforează fortificația și interiorul ei). Secțiunea intersectează interiorul fortificației, valul și zona exterioară. Complexele identificate și fortificația au fost ridicate topografic în timpul campaniei arheologice.

Fortificația constă dintr-un val amenajat cu piatră și pământ și un șanț săpat în exterior. Valul nu a fost secționat, iar în șanț nu s-a reușit să se ajungă la bază în această campanie. Față de nivelul de călcare din interior, valul are o înălțime de 1 m. În exterior, până la adâncimea la care a fost cercetat șanțul, a fost înregistrată o diferență de nivel de 2,60 m. Valul se păstrează pe o lățime de cel puțin 8 m în această parte a fortificației. Lățimea șanțului încă nu se cunoaște, multe din pietrele valului fiind colmatate în șanț.

Fragmentele ceramice descoperite în șanț datează fortificația în epoca romană. În interior, am identificat o structură din piatră legată cu pământ, lungă de 6 m, orientată NV-SE, amenajată direct pe nivelul de călcare. Aceasta datează din epoca romană, dovadă stând numeroasele fragmente ceramice și piese de fier descoperite în strat și pe nivel. Această structură din piatră reprezintă urmele turnului de observație, care, probabil, era construit din lemn. Un complex din epoca medievală deranjează nivelul roman în carourile 9 și 10 ale secțiunii.

În concluzie, au fost îndeplinite primele două obiective ale proiectului: (1) fortificația datează din epoca romană și (2) elementele defensive ale fortificației constau dintr-un val și un șanț. Din datele avute în prezent la dispoziție, se poate afirma că la Grohaș se află un burgus, termen care desemnează un turn de observație fortificat. Turnul și partea superioară a valului erau amenajate din lemn. Trebuie menționat că turnul de la Trâmpoiele se află în districtul minier Almaș – Stănija, parte componentă a Cadrilaterului Aurifer al Munților Metaliferi.

Conform lui V. Wollmann, cele mai apropiate centre de exploatare romane de locul în care a fost cercetat turnul sunt minele Haneș, Larga, Breaza, Fața Băii, Fericel și Albini. În aceste turnuri se aflau mici detașamente militare care aveau rolul de protejare și apărare a centrelor de exploatare minieră și a căilor de acces. În lipsa unor date certe, nu putem stabili ce detașament era cantonat la Grohaș. În zona auriferă a Munților Metaliferi sunt menționate unități ale legiunii a XIII-a Gemina și un numerus Maurorum Hispanensium, care era staționat la Ampelum (Zlatna).

O analogie pentru turnul de la Grohaș poate fi fortificația de la Abrud, construită din lemn și pământ, dar de două ori mai mare (50/40 m), din punct de vedere al dimensiunilor.

Obiective viitoare se axează pe următoarele direcţii:

 (1) Continuarea cercetării secțiunii deschise pentru a stabili cu exactitate tehnica de construcție a valului și forma șanțului;

(2) identificarea unor eventuale mine și zone de prelucrare a minereului aurifer pe și în jurul Muntelui Grohaș.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Zlatna Info și pe GOOGLE NEWS